Iulia Corlade: Încerc, şi vreau să cred că şi reuşesc, să îi fac pe elevi să nu uite de unde vin şi să preţuiască tot ceea ce au moştenit

A fost aleasă în 2018, la nivelul județului Bacău, ca fiind profesoara care păstrează tradițiile românești și îi învață pe elevi cum să nu se îndepărteze de portul popular, muzica tradițional românească sau de olărit și pictură. Iulia Corlade, din cadrul Colegiului Tehnic „Dumitru Mangeron” Bacău, povestește, în cadrul unui interviu, cum a reușit să insufle elevilor dragostea pentru tradițiile și obiceiurile românești, în ciuda provocărilor și mai ales a “ispitelor” tehnologice din lumea modernă.

În luna decembrie 2018, aţi fost premiată în cadrul Galei premiilor jdeţene pentru excelenţă în educaţie – Bacău, cu premiul “Profesorul păstrător de tradiţii“. Ce fel de tradiţii păstraţi, prin activitatea pe care o faceţi?

Tradiţiile româneşti sunt atât de multe încât rişti să te pierzi printre ele. Noi ne-am axat pe tradiţiile băcăuane cum ar fi: zestrea unei fete care conţine ţesături, ustensile de bucătărie şi obiecte decorative, toate lucrate manual. Nu am neglijat legendele, proverbele şi zicătorile specifice zonei, care au supravieţuit trecerii timpului. De asemenea, am pus pe primul loc omul, mai precis bătrânii. Fiecare bătrân duce cu el istoria zonei în care trăieşte şi unii au fost amabili şi au împărtăşit-o cu noi. Ceea ce vrem să păstrăm şi să perpetuăm sunt acele mici părţi ale trecutului care oferă individualitate acestei zone şi care ne amintesc de cine suntem şi de unde venim.

Cum aţi reuşit să îi atrageţi pe elevi către tradiţiile româneşti? Cum îi convingeţi să le ducă mai departe?

Cel mai mare impact l-a avut atelierul de creaţie. Am creat un spaţiu care să le amintească de vatra bunicilor şi le-am pus la dispoziţie ustensilele necesare recreării acelor obiecte de mult pierdute: castroane, căni şi vaze de lut, linguri de lemn, lut pentru modelare, sticlă pentru icoane, acuarele, pensule, planşe şi bineînţeles ambientul muzical potrivit pentru inspiraţie. De asemenea, pentru muzeul amenajat în incinta liceului am trezit la viaţă vânătorul de comori din sufletele elevilor, dar şi ale colegilor, pentru că trebuie să recunoaştem că şi adulţii sunt nişte copii mai mari.

Tradițiile, obiceiurile, portul și folclorul sunt comori inestimabile ce definesc un popor, făcându-l unic, statornic și nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Câți dintre tinerii de azi cunosc valoarea unor obiecte, de o rară frumusețe, pe care le privesc cu dispreț, spunând că sunt de când era bunica fată? E vina lor că nu pot selecta din tot ce li se oferă, lucruri de calitate, valoroase din punct de vedere cultural și spiritual, sau este vina noastră, a dascălilor că, mânați de dorința de a le preda cât mai multe cunoștințe din diferite domenii, am uitat să punem accent tocmai pe ceea ce este mai important: lucrurile ce ne definesc pe noi românii?

Dacă știi cum să le explici elevilor, devii prietenul lor!

         Ce proiecte doriţi să dezvoltaţi în această zonă?

Continuând șirul proiectelor culturale, cred că m-aș duce spre aria folclorului, a legendelor specifice zonelor limitrofe Bacăului. Și bineînțeles că aș dori continuarea acestora prin implicarea noilor generații de elevi ai liceului nostru. Elevii se implică dar știm că tot efortul lor trebuie răsplătit. Foarte puține persoane își oferă timpul liber pentru a prezenta sau realiza ceva fără un câștig material sau financiar. Totuși, nu doresc să generalizez. De aceea voi continua să accesez proiecte cu finanțare nerambursabilă pe baza Legii 350/2002 pentru a oferi elevilor sau participanților premii.     Ce descoperiri aţi făcut prin munca depusă în acest domeniu şi care au o valoare deosebită pentru d-voastră?

Am crescut într-o familie de profesori şi fiecare a fost un exemplu de urmat. Am moştenit dragostea pentru meseria de profesor şi respectul pentru tradiţii şi tot ceea ce ne oferă ele, de la părinţii şi bunicii mei, iar curajul şi instinctul de aventurier de la unchiul meu. Îţi trebuie un pic de curaj şi multă răbdare să readuci trecutul în prezent şi provocările sunt foarte mari, în special din punct de vedere logistic şi financiar, dar rezultatul final face să merite tot efortul depus.

Ca să vă răspund la întrebare, în primul rând am descoperit oamenii, trecutul lor şi noi feţe ale lor. În al doilea rând, m-am descoperit pe mine: trecut, prezent şi vreau să cred că şi viitor.

        Cum se poate descrie un profesor care iubeşte tradiţiile, chiar dacă uneori modernul îi poate solicita îndepărtarea de arhaic?

Îţi trebuie un gram de curaj. Cred că un astfel de profesor e un profesor care iubeşte tot: provocările, munca, trecutul, prezentul, oamenii şi meseria pe care şi-a ales-o.

       Credeţi că ar fi de folos existenţa unui opţional privind conservarea tradiţiilor şi obiceiurilor din România, care să fie predat în şcoli? Ce ar trebui să se studieze prin intermediul acestui opţional?

Cred că ar fi folositor şi ar ajuta mai mult în efortul colectiv de păstrare a identităţii culturale. În privinţa materialului studiat, nu pot să vă dau decât un mic feedback al propriei experienţe. Elevul răspunde la metodele practice. Se pot combina elemente de istorie cu dovezi fizice. Spre exemplu, civilizaţia cucuteniană. Prima oară când li s-a prezentat elevilor această civilizaţie, puteai la fel de bine să le vorbeşti de babilonieni. Pentru ei era acelaşi lucru. Dar când au fost puşi să reproducă pe căni de lut aceleaşi modele văzute în muzeu, ei s-au pus în pielea unui membru al  acestei civilizaţii şi au trăit experienţa prin alţi ochi şi impactul asupra lor a fost altul. Nu mai era o poveste de la ora de istorie, ci era o experienţă personală şi educativă. Şi în final, scopul a fost atins iar ei au asimilat informaţia mult mai bine.

Ce valori transmiteţi elevilor, prin intermediul promovării tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti?

Încerc, şi vreau să cred că şi reuşesc, să îi fac pe elevi să nu uite de unde vin şi să preţuiască tot ceea ce au moştenit. Nu doar moştenirea materială, care, oricum, în timp se pierde, ci moştenirea morală. Fiecare element din amalgamul de tradiţii şi obiceiuri este o lecţie. O lecţie de supravieţuire ca neam, ca om şi ca specie. Suntem datori trecutului să îi acordăm respectul cuvenit şi să îi oferim continuitate pentru că noi suntem rezultatul lui. Noi, cei de azi, vom fi trecutul celor de mâine şi dacă nu îi învăţăm să ne respecte, ei nu vor şti să facă acelaşi lucru pentru cei care vin în urma lor şi totul se pierde. 

Şi nu e aşa că ar fi păcat. Anul trecut am inclus în seria balurilor bobocilor un „altfel” de bal – Balul Portului Popular. Am avut emoții, de la achiziționarea costumelor populare până la aranjarea momentelor, dar …  s-a realizat. Balul portului românesc s-a organizează din dorința de a celebra autenticul și de a face ca generațiile ce vin să-și cunoască rădăcinile, pentru că ceea ce este valoros în timp, să nu se piardă. Astfel, opt perechi de liceeni au intrat într-o competiție privind tradițiile și portul tradițional românesc. Îmbrăcaţi în straie populare, redescoperite în lada cu zestre a bunicilor sau ţesute la comandă de femeile locului, elevii au adus tradiţia în actual prin costumele populare, prin paşi de dans, prin hore, dragoste de neam şi voie bună.

Cum priviţi implicarea mediului şcolar, dar şi al ministerelor Educaţiei şi Culturii în ceea ce priveşte promovarea tradiţiilor în rândul tinerilor?

Aş vrea să spun că e suficientă, dar cred că se poate mai mult. Se pune prea mult preţ pe material şi mai puţin pe educaţia culturală. Suntem îngropaţi în hârtii, dar nu ştim de unde vine hârtia.

Sistemul de educaţie din România se află într-o permanentă schimbare. Ce aţi menţine şi ce aţi vrea să fie înlocuit?

Nu cred ca sunt acea persoană care trebuie să sugereze o schimbare dar cred că ar trebuie să știm mai multe despre noi, ca popor, și, nu istoric, ci etnografic. Să cunoaștem obiceiurile, porturile, tradițiile, etc. specifice diferitelor zone geografice. Iar acest lucru nu cred că poate fi realizat teoretic ci doar practic.

Astăzi, cadrul didactic nu doar transmite cunoștințe, ci trebuie să aibă capacitatea selecției și structurării astfel încât informațiile trebuie să fie cele mai bune pentru a antrena elevii să se descurce în viață; să-i ajute să cunoască trecutul, prezentul dar și cum aceste informații pot creiona viitorul; de a le dezvolta simțul critic.

În tot acest sistem, cum vedeţi rolul sindicatelor din învăţământ?

Să ne reprezinte în continuare cu dedicare. Este greu să mulțumești pe fiecare, dar poate sunt anumite persoane care se dăruiesc și încearcă să ajute astfel încât să fie bine atât pe plan financiar cât și profesional. Înțeleg efortul depus de fiecare și de aceea laud activitatea sindicatului și le doresc putere să răspundă tuturor.