OECD a lansat ultimul său raport intitulat „PISA: Echitatea în Educaţie – Să rupem barierele în ceea priveşte mobilitatea socială”[1]. Acest raport pune în lumină discrepanța dintre elevii care beneficiază de avantaje și cei defavorizați în sistemele educaționale din 72 țări, inclusiv toate cele 36 de țări ale OECD și 36 de țări partenere.
În acest raport, OECD subliniază faptul că clasa socială are un efect incontestabil asupra performanței școlare, în condițiile în care elevii defavorizați înregistrează scoruri şi cu 88 de puncte mai puțin la matematică şi științe decât colegii lor. De asemenea, raportul dezvăluie faptul că nivelul de performanță şcolară generat de disparitățile legate de mediul socio-economic se maifestă la copii încă de la vârsta de zece ani. Mai mult, raportul arată că atitudinile adolescenţilor începând de la 15 ani variază drastic în funcție de mediul lor socio-economic, iar elevii defavorizați se simt mai puțin încrezători cu privire la perspectivele lor de carieră. Mai mult, studiul arată că anumite țări sunt mai bune decât altele în ceea ce privește segregarea rezidențială în sistemul educațional, subliniind faptul că țările nordice au reușit să creeze școli mai incluzive datorită politicilor educaționale adoptate.
Din cauză că familiile cu venituri mai mici ar putea să nu-și poată permite educația și îngrijirea timpurie în anumite țări, OECD subliniază că intervenția timpurie este crucială pentru a reduce acest decalaj. Acest raport indică faptul că investițiile în educația și îngrijirea copiilor de vârstă mică reprezintă un mijloc eficace de promovare a mobilității sociale, studiile demonstrând că aceasta conduce la o rata mai mică a criminalităţii juvenile și mai multe realizări în cariera profesională. În plus, pentru a încuraja atitudinile pozitive față de educație, acest raport recomandă ca profesorii să aibă acces la instrumentele adecvate pentru a observa bunăstarea socială și ca resursele educaționale să fie distribuite în mod echitabil. În plus, Raportul încurajează statele să promoveze dezvoltarea capacității profesorilor de a gestiona diversitatea și de a încuraja toți părinții să se implice mai mult în educația copiilor lor. Indicatorii de referință sunt de asemenea sugerați ca un instrument util pentru guverne în monitorizarea progresului elevilor dezavantajați.
